Category: De suflet


Cu ocazia sarbatorilor de Paste, va urez  sa aveti parte de un Paste cat se poate de fericit impreuna cu cei dragi voua si sa va pastrati in suflet bunatatea si omenia prilejuite de aceasta sarbatoare cat se poate de mult (daca se poate, chiar pana in urmatorul an)!

Teo

 

 

 

Paste Fericit!

 

 

 

 

Share

El Zorab

George Coşbuc


La pasa vine un arab,
Cu ochii stinsi, cu graiul slab.
– ” Sunt, pasa, neam de beduin,
Si de la Bab-el-Mandeb vin
Să vând pe El-Zorab.

Arabii toti rasar din cort,
Să-mi vada roibul, când îl port
Si-l joc în frâu si-l las la trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Si nu l-as da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Si de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!

Ai mei pierduti sunt, pasă, toti;
O, mântuie-i, de vrei, că poti!
Da-mi bani pe cal! Ca sunt sarac!
Da-mi bani! Daca-l gasesti pe plac,
Da-mi numai cât socoti!”

El poarta calul, dând ocol,
In trap grabit, în pas domol,
Si ochii pasei mari s-aprind;
Carunta-i barba netezind
Sta mut, de suflet gol.

– “O mie de techini primesti?”
– “O, pasa, cât de darnic esti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ti răsplătească Dumnezeu,
Asa cum îmi plătesti!”

Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, miia de techini –
De-acum, de-acum ei sunt scapati,
De-acum vor fi si ei bogati,
N’or cere la straini!

Nu vor trai sub cort în fum,
Nu-i vor cersi copiii’n drum,
Nevasta lui se va’ntrema;
Si vor avea si ei ce da
Saracilor de-acum! –

El stringe banii mai cu foc,
Si pleaca, beat de mult noroc,
Si-alearga dus de-un singur gând,
Deodata însa, tremurînd,
Se-ntoarce, sta pe loc.

Se uita lung la bani, si pal
Se clatina, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveste drept;
Cu pasii rari, cu fruntea’n piept,
S’apropie de cal.

Cuprinde gâtul lui plângând
Si-n aspra-i coama îngropând
Obrajii palizi: – “Pui de leu,
Suspina trist. Odorul meu,
Tu stii ca eu te vând!

Copiii mei nu s’or juca
Mai mult cu frunze’n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor;
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n’or avea cui da!

Ei nu vor mai iesi cu drag
Să’ntinda mâinile din prag.
Să-i iau cu mine’n sea pe rând!
Ei nu vor mai iesi râzând
In calea mea sirag!

Copiii mei cum să-i îmbun?
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va’ntreba de El-Zorab?
Va râde’ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!

Raira, tu nevasta mea
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici în genunchi la al tau glas
El nu va mai cadea!

Pe-Ardun al tau, pe Ben-Ardun
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui soim usor,
Ca să-ti impuste soimu’n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!

Nu vei zâmbi, cum salta’n vânt
Ardun al tau în alb vestmânt;
Si ca să simti sosirea lui,
Mai mult de-acum tu n’o să pui
Urechea la pământ!

O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum tii tu narile’n pământ
Si coada ta fuior în vânt,
In zbor de rândunea!

Cum mesteci spuma alba’n frâu,
Cum joci al coamei galben râu,
Cum iei pamântul în galop
Si cum te-asterni ca un potop
De trasnete’n pustiu!

Stia pustiul de noi doi
Si zarea se’ngrozea de noi –
Si tu de-acum al cui vei fi?
Si cine te va mai scuti
De vânturi si de ploi?

Nu vor grai cu tine blând
Te-or injura cu toti pe rând
Si te vor bate-odorul meu
Si te-or purta si mult si greu;
Lasa-te-vor flămând!

Si te vor duce la razboi,
Să mori tu cel crescut de noi!…
Ia-ti banii pasa! Sunt sarac
Dar fără cal eu ce să fac;
Da-mi calul înapoi!”

Se’ncrunta pasa!: “Esti nebun?
Voiesti pe ianiceri să-i pun
Să te dea câinilor? Asa!
E calul meu, si n’astepta
De doua ori să-ti spun!”

– “Al tau? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i; eu ori tu?
De dreapta cui asculta el,
Din leu turbat facându-l miel?
Al tau? O pasa, nu!

Al meu e! Pentru calul meu
Mă prind de piept cu Dumnezeu –
Ai inima! Tu poti să ai
Mai vrednici si mai mândri cai,
Dar eu, stapâne, eu?

Intreaga mila ta o cer!
Alah e drept si-Alah din cer
Va judeca ce-i între noi,
Ca mă rapesti si mă despoi,
M’arunci pe drum să pier.

Si lumea te va blestema,
Ca-i blastem faptuirea ta!
Voi merge, pasa, să cersesc,
Dar mila voastra n’o primesc –
Ce bine-mi poti tu da?”

Da pasa semn. – “Să-l dezbracati
Si binele în vergi i-l dati!”
Sar eunucii, vin, îl prind –
Să-ntoarce arabul rasarind
Cu ochii înghetati.

El scoate galben un pumnal,
Si-un val de sânge, rosu val
De sânge cald a izvorît
Din nobil-încomatul gât,
Si cade mortul cal.

Sta pasa beat, cu ochi topiti,
Se trag spahiii’ncremeniti,
Si-arabul, în genunchi plecat,
Saruta sângele’nchegat
Pe ochii’nghetati.

Să’ntoarce apoi cu ochi păgâni
Si-arunca fierul crunt din mâni:
– “Te-or razbuna copiii mei!
Si-acum mă taie, dacă vrei,
Si-aruncă-mă la câni!”


via www.poezie.ro


El Zorab – George Cosbuc (POEZIE RECITATA DE FLORIN PIERSIC)

EL-ZORAB GEORGE COSBUC

Doamne, daca-mi esti prieten

Spiridon Popescu


Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurliii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii in gura mare,
Moaie-ti tocul in cerneala
Si-nainte de culcare

Da-i in scris porunca mortii,
Cand si-o ascuti pumnalul,
Sa-l infiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul.


via Revista Tango


Tudor Gheorghe – Doamne, dacă-mi eşti prieten (Folk You 2009/14)

Tudor Gheorghe – Doamne, dacă-mi eşti prieten (Folk You 2009/14)

Doamne daca-mi esti prieten – Spiridon Popescu (recita Florin Piersic)

Florin Piersic -Doamne daca-mi esti prieten-

Alexandru Toma:
“daca nu e cu suparare, as mai completa si eu aceasta poezie superba. Sper sa nu fie cu suparare d-le Spiridon Popescu…”


Doamne, cu Tine prieten,
crezând că nu am duşmani,
râd de mine astăzi hoţii,
căci doar eu sunt fără bani…

Când eu mă rugam la Tine,
râzând, ei goleau cămara…
Ţi-aş mai cere-n ceasul morţii:
Nu-i lăsa să-mi ia şi ţara!…

Cu stima,
http://alexandrutomascervesy.wordpress.com

Share
“Calugarii si-au facut meserie din rugat pentru ca ei au vazut ca nu poate sa existe meserie mai frumoasa decat sa vorbesti tot timpul cu Dumnezeu.” ( 9 ani)
“Calugarii nu sunt asa de vorbareti pentru ca daca il lasa pe Dumnezeu sa le vorbeasca toata ziua, ei s-au obisnuit sa taca mult, ca sa-L asculte – ca nu pot sa-L intrerupa tocmai pe Dumnezeu.” ( 8 ani)
“Biserica e sfanta si ramane sfanta chiar daca intra in ea multi pacatosi, ca biserica de aia e facuta, ca pacatosii care intra sa-si faca acolo antene pentru Dumnezeu.” ( 12 ani)
“Dumnezeu se intelege mai usor cu copiii mici, ca cei mici au suflet mai incapator. La oamenii mari e o inghesuiala de rele ca nici n-ai unde sa stai.”( 10 ani)
“Biserica nu iubeste placerea , ca placerea iti aduce sa spui mereu ca mai vrei, pe cand multumirea iti aduce sa spui ca-ti ajunge.” ( 9 ani)
“Ingerii nu ne spun cum e in Rrai, de unde sunt ei, ca atunci cand mori e ca un fel de ziua ta si primesti cadou Raiul si ei nu pot spune dinainte cum arata cadoul pe care il primesti pentru ca strica toata ziua.” ( 10 ani)
” Nu e bine sa stai cu pacatul in tine, trebuie sa fugi la spovedit, ca pacatul din tine sa nu faca pui de pacati.” ( 10 ani)
“Preotii vin in casele oamenilor inainte de paste si Craciun ca sa sfinteasca toate camerele, ca le curata cu aghiazma care e un foarte bun detergent impotriva dracilor.” ( 11 ani)
“Postim ca sa nu ne mai gandim numai la gusturi de mancare si sa ne mai gandim si la gustul de Dumnezeu.” ( 11 ani)
“Cei care nu-l gasesc pe D-zeu sunt cei care il cauta din interes.” ( 12 ani)
“Milostivul e rar ca mila n-o gasesti pe toate drumurile deoarece ea trebuie cultivata.” ( 14 ani)
“Altarul este partea din biserica unde preotul vorbeste intre patru ochi cu Dumnezeu.” ( 10 ani)
“Unii oameni nu putrezesc dupa ce mor, pentru ca trupurile lor au fost bagate in pamant cu cerul in ei.” ( 13 ani)
“Sfintii au aureola rotunda si nu patrata ca sa nu faca vreun rau nici macar din greseala – ca poate cine stie, cand se ridica la cer, sa nu intepe cu vreun colt o pasare in zbor.” ( 13 ani)
“Oamenii care cred in Dumnezeu se dezvolta mai repede decat ceilalti oameni, pentru ca ei ajung sa-si dezvolte esentialul.” ( 15 ani)
” Ne dam seama ca Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii la fel, ca daca te desparti de El si mai tarziu te intorci la El, nu tine suparare si te ajuta la fel ca si pe cei care au fost tot timpul cu El.” (11 ani)
“Inima bate, bate pana se stinge, ca inima este ca lumanarea si daca tu crezi in Dumnezeu, el ti-o aprinde din nou in Cer.”  (9 ani)
“Daca cineva ar insista la usa mea sa-mi schimb religia, as zice ca nu pot, pentu ca ar fi ca si cand mi-ar cere sa-mi schimb parintii.” (9 ani)
“Daca ii ascultam atent pe oameni, auzim mai tot timpul cum se lauda, pentru ca nu le este gata capul.” (11 ani)
Share

Sarah’s Key – Tatiana de Rosnay

Zakhor. Al Tichkah! Remember. Never forget! Aminteşte-ţi. Nu uita niciodată! Souviens-toi. N’oublie jamais!

Aşa îşi încheie preşedintele Franţei, Jacques Chirac, discursul în volumul Tatianei de Rosnay, cu ocazia comemorării victimelor de la Vel’ d’HivSarah’s Key (Se numea Sarah) aduce în discuţie o pagină neagră din istoria acestei ţări. Razia de la Vel’ d’Hiv a avut loc pe 16 şi 17 iulie 1942 şi a fost ordonată de către ocupaţia nazistă, rezultatul fiind arestarea a peste 13 000 de evrei (din care ~4000 copii). Ordinele au fost duse la bun sfârşit de către poliţia franceză cu exces de zel. Deşi se ceruse arestarea “doar” a persoanelor cu vârste cuprinse între 16 şi 50, au fost ridicaţi şi mulţi copii mai mici care nu şi-au mai revăzut niciodată familiile. Majoritatea celor arestaţi au fost duşi într-un velodrom (Vélodrome d’Hiver – Vel’ d’Hiv) sau în lagărul de la Drancy, pentru a fi încărcaţi în vagoane şi trimişi la Auschwitz pentru exterminare. Vel’ d’Hiv avea un acoperiş de sticlă, ceea ce a dus la creşterea intensă temperaturii, iar toaletele erau insuficiente. Cei care au încercat să fugă au fost împuşcaţi, unii s-au sinucis, iar ceilalţi aveau resurse limitate de hrană şi apă pentru a supravieţui.

Naraţiunea merge pe două planuri: primul prezintă arestarea unei familii de evrei în timpul raziei şi urmăreşte drumul acestora prin Vel’ d’Hiv, deportarea în lagăr, despărţirea familiei şi destinul fetiţei Sarah. În timpul raziei, aceasta îşi ascunde fratele de patru ani într-un compartiment secret al unui dulap, hotărâtă fiind să se întoarcă după el în doar câteva ore. Cel de-al doilea plan are acţiunea plasată în 2002, când jurnalista Julia Ormond, o americană stabilită la Paris, primeşte sarcina de a scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv. Ea este afectată de informaţiile pe care le descoperă în timpul investigaţiei, iar insistenţa ei trezeşte amintiri uitate şi secrete dureroase. (rezumat preluat din www.bookblog.ro)

Inceputa: ~2012-04-15. Terminata: 2012-04-30. Nota mea: 9.5

Share

300 de copii care se cresc unii pe alţii este mai mult decât un model sau o expertiză socială. Este un miracol. Se fac studii despre educaţia copiilor instituţionalizaţi şi neinstituţionalizaţi, se dau teze de doctorat, se dezbat legi în Parlament, Parlamentul se împarte în două (care lege e mai bună aia asumată de guvern, sau aia a opoziţiei?), sistemul educaţional este distrus, creierele României sunt izgonite din ţară, cei care rămân sunt creiere pasive, critice, sceptice, România este la pământ, batjocorită, jefuită, împărţită, nimeni nu mai crede în nimic…
Şi, în acest timp, fără nicio logică a faptelor, aproape în mod absurd – s-ar putea spune, undeva, între nişte dealuri din judeţul Prahova, se naşte o comunitate de copii abandonaţi de mame, de societate, de România. Se naşte, de fapt, un răspuns la întrebarea pe care toţi ne-o punem, retoric şi ipocrit, ca să ne justificăm laşitatea şi neimplicarea, fiind convinşi că nu există răspuns: “Ce ar mai putea salva România?”. Ei, bine, răspunsul există, şi are în el şi expertiza, şi feed-back-ul, şi autorul de proiect (Dumnezeu), şi coordonatorul executiv (părintele Nicolae Tănase)…

Extrase importante (in opinia mea):

[…] Toata comunitatea traieste din cerseala….Cersim intr-un mod mai ‘camuflat’, asa… si TRAIM….de la mancare, pana la bani, si ceea ce e nevoie…

[…] Cea mai mare problema e constructia caselor….

[…] Sunt romani din afara care ajuta…nu mult, dar ajuta…si sunt si straini care ajuta, si e bine ca ajuta, numai ca ideea lor este ca noi n-avem haine….ori noi avem haine….noi n-avem ciment, usi, ferestre, fier-beton, lemne…adica bani pentru toate astea….

Statul pana acum nu ne ajuta…urmeaza, speram ca de acum urmeaza….

[…] Ajutorul nu trebuie sa aiba limite…

[…] Noi, datorita celor 14 ani de experienta, am constatat ca cei care ne dau, vin si ne mai dau, pentru ca ei insisi au constatat ca li s-au schimbat niste lucruri in viata lor, in familia lor, in firma lor, spre exemplu….si atunci, revin…sa zicem ca cei ce ne dau sunt destul de constanti…
[…] Noi putem multumi cu vorbe, insa Dumnezeu le rasplateste cu aspecte palpabile, dincolo de multumirea sufleteasca…

…ASA EXISTAM NOI…

 

Original page, via Summify (via Florin Chilian)

 

Share

De ce am ajuns aici:

1. Pentru că ne urâm între noi. – Ardeleni vs. bucureşteni, olteni vs. moldoveni, posesori de „Logan” vs. posesori de „BMW” sh de la nemţi, admiratori ai lui Mircea Badea vs. critici ai lui Mircea Badea, dinamovişti vs. stelişti, corporatişti vs. antreprenori, cumpărători vs. dezvoltatori imobiliari, etc, etc….

2. Pentru că suntem “Gică Contra” din naştere. – Orice iniţiativă în mintea noastră este sortită eşecului. “Cum, afacere în agricultură? Nu ai nicio şansă. Să vinzi cartofi la piaţă, nuuuu! Să deschizi un chioşc, nuuu, te mănâncă mafia locală, îţi sparg ăştia magazinul, vine banca şi îţi ia casa, etc, etc…”. Nici nu vedem că alţii reuşesc în jurul nostru … “Eh, ăştia au pile…”

3. Pentru că indiferent cât de scurt este drumul de parcurs, sau cât de aglomerat este traficul, noi ne urcăm în maşină.( “ca să ajung mai repede…”)

4. Pentru că nu ne bucurăm de viaţă. Suntem mici roboţei doborâţi de grija zilei de mâine .

5. Pentru că vecinii mai vechi din bloc se consideră proprietari ai locurilor de parcare publice din faţa blocului.

6. Pentru că ridicăm 100 de biserici şi 2 şcoli. View full article »

Share

Poezia Vietii

Poezia Vieţii

Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
< Am trăit şi n-am ştiut >

Această poezie deosebită stă scrisă la intrarea în biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici mânăstiri condusă de părintele-călugăr David.
Este pe atât de frumoasă pe cât este de adevărată.

Copper engraving with title Hermanstatt (now S...
Image via Wikipedia
Panoramic view of the medieval city of Sibiu, ...
Image via Wikipedia
Enhanced by Zemanta
Share


Emilian Onciu – Buna dimineata
Vezi mai multe video din muzica

Versuri Emilian Onciu – Buna dimineata

Pe Atlantida toate curg,
Fluida e si viata,
Priviti deci fie ce amurg
Cu buna dimineata

Linkuri cu/despre Emilian Onciu:

Share

Answer Quotes:

  • Alcohol may not be the answer, but it makes you forget the question. — When faced with the Gandhi quote “Alcohol is not the answer to life’s question”, Vijay Mallya once responded “At least it helps you forget the question”
  • Microsoft is not the answer. Microsoft is the question. ‘No’ is the answer.  — Erik Naggum
  • Sex is not the answer. Sex is the question. ‘Yes’ is the answer.
  • Education is not the answer to the question. Education is the means to the answer to all questions. — William Allin
  • Love is the answer, but while you are waiting for the answer sex raises some pretty good questions. — Woody Allen
  • If love is the answer, can you please repeat the question? — Tomlin Lily
  • The Answer to the great Question of…Life,the Universe and Everything…is Forty-two. — Adams Douglas – 1952 – The Hitch Hiker’s Guide to the Galaxy
  • The answer is blowin’in the wind. — Dylan Bob 1941 – Blowin’ in the wind
  • see more one-liner quotes.

Friendship Quotes

  • Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană, fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele.
  • Prietenia este o haină valoroasă care se curăţă când se murdăreşte, nu se aruncă la prima pată.
  • Prietenia este unicul leac împotriva unei sorţi vitrege şi e pururi alinare a sufletului.
  • Prietenia este cel mai de preţ bun al omului. Fără prietenie nu e dragoste, fără dragoste nu e prietenie.
  • Toti oamenii te aud cand vorbesti; prietenii insa inteleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce n-ai spus in cuvinte!

  • Daca cineva spune ca are o constiinta curata, asta inseamna , de obicei, ca are si o memorie proasta!
  • In viata este ca la bal mascat: cand toata lumea isi scoate masca, se duce veselia!
  • I can’t see the END. I have no CONTROL and I don’t think there’s any ESCAPE – I don’t even have a HOME anymore. Definitely time for a new keyboard…

View full article »

Share