Teodor Muraru

300 de copii care se cresc unii pe alţii este mai mult decât un model sau o expertiză socială. Este un miracol. Se fac studii despre educaţia copiilor instituţionalizaţi şi neinstituţionalizaţi, se dau teze de doctorat, se dezbat legi în Parlament, Parlamentul se împarte în două (care lege e mai bună aia asumată de guvern, sau aia a opoziţiei?), sistemul educaţional este distrus, creierele României sunt izgonite din ţară, cei care rămân sunt creiere pasive, critice, sceptice, România este la pământ, batjocorită, jefuită, împărţită, nimeni nu mai crede în nimic…
Şi, în acest timp, fără nicio logică a faptelor, aproape în mod absurd – s-ar putea spune, undeva, între nişte dealuri din judeţul Prahova, se naşte o comunitate de copii abandonaţi de mame, de societate, de România. Se naşte, de fapt, un răspuns la întrebarea pe care toţi ne-o punem, retoric şi ipocrit, ca să ne justificăm laşitatea şi neimplicarea, fiind convinşi că nu există răspuns: “Ce ar mai putea salva România?”. Ei, bine, răspunsul există, şi are în el şi expertiza, şi feed-back-ul, şi autorul de proiect (Dumnezeu), şi coordonatorul executiv (părintele Nicolae Tănase)…

Extrase importante (in opinia mea):

[…] Toata comunitatea traieste din cerseala….Cersim intr-un mod mai ‘camuflat’, asa… si TRAIM….de la mancare, pana la bani, si ceea ce e nevoie…

[…] Cea mai mare problema e constructia caselor….

[…] Sunt romani din afara care ajuta…nu mult, dar ajuta…si sunt si straini care ajuta, si e bine ca ajuta, numai ca ideea lor este ca noi n-avem haine….ori noi avem haine….noi n-avem ciment, usi, ferestre, fier-beton, lemne…adica bani pentru toate astea….

Statul pana acum nu ne ajuta…urmeaza, speram ca de acum urmeaza….

[…] Ajutorul nu trebuie sa aiba limite…

[…] Noi, datorita celor 14 ani de experienta, am constatat ca cei care ne dau, vin si ne mai dau, pentru ca ei insisi au constatat ca li s-au schimbat niste lucruri in viata lor, in familia lor, in firma lor, spre exemplu….si atunci, revin…sa zicem ca cei ce ne dau sunt destul de constanti…
[…] Noi putem multumi cu vorbe, insa Dumnezeu le rasplateste cu aspecte palpabile, dincolo de multumirea sufleteasca…

…ASA EXISTAM NOI…

Original page, via Summify (via Florin Chilian)