Teodor Muraru

Cu ocazia sarbatorilor de Paste, va urez  sa aveti parte de un Paste cat se poate de fericit impreuna cu cei dragi voua si sa va pastrati in suflet bunatatea si omenia prilejuite de aceasta sarbatoare cat se poate de mult (daca se poate, chiar pana in urmatorul an)!

Teo

Paste Fericit!

Sarah’s Key – Tatiana de Rosnay

Zakhor. Al Tichkah! Remember. Never forget! Aminteşte-ţi. Nu uita niciodată! Souviens-toi. N’oublie jamais!

Aşa îşi încheie preşedintele Franţei, Jacques Chirac, discursul în volumul Tatianei de Rosnay, cu ocazia comemorării victimelor de la Vel’ d’Hiv. Sarah’s Key (Se numea Sarah) aduce în discuţie o pagină neagră din istoria acestei ţări. Razia de la Vel’ d’Hiv a avut loc pe 16 şi 17 iulie 1942 şi a fost ordonată de către ocupaţia nazistă, rezultatul fiind arestarea a peste 13 000 de evrei (din care ~4000 copii). Ordinele au fost duse la bun sfârşit de către poliţia franceză cu exces de zel. Deşi se ceruse arestarea “doar” a persoanelor cu vârste cuprinse între 16 şi 50, au fost ridicaţi şi mulţi copii mai mici care nu şi-au mai revăzut niciodată familiile. Majoritatea celor arestaţi au fost duşi într-un velodrom (Vélodrome d’Hiver – Vel’ d’Hiv) sau în lagărul de la Drancy, pentru a fi încărcaţi în vagoane şi trimişi la Auschwitz pentru exterminare. Vel’ d’Hiv avea un acoperiş de sticlă, ceea ce a dus la creşterea intensă temperaturii, iar toaletele erau insuficiente. Cei care au încercat să fugă au fost împuşcaţi, unii s-au sinucis, iar ceilalţi aveau resurse limitate de hrană şi apă pentru a supravieţui.

Naraţiunea merge pe două planuri: primul prezintă arestarea unei familii de evrei în timpul raziei şi urmăreşte drumul acestora prin Vel’ d’Hiv, deportarea în lagăr, despărţirea familiei şi destinul fetiţei Sarah. În timpul raziei, aceasta îşi ascunde fratele de patru ani într-un compartiment secret al unui dulap, hotărâtă fiind să se întoarcă după el în doar câteva ore. Cel de-al doilea plan are acţiunea plasată în 2002, când jurnalista Julia Ormond, o americană stabilită la Paris, primeşte sarcina de a scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv. Ea este afectată de informaţiile pe care le descoperă în timpul investigaţiei, iar insistenţa ei trezeşte amintiri uitate şi secrete dureroase. (rezumat preluat din www.bookblog.ro)

Inceputa: ~2012-04-15. Terminata: 2012-04-30. Nota mea: 9.5

300 de copii care se cresc unii pe alţii este mai mult decât un model sau o expertiză socială. Este un miracol. Se fac studii despre educaţia copiilor instituţionalizaţi şi neinstituţionalizaţi, se dau teze de doctorat, se dezbat legi în Parlament, Parlamentul se împarte în două (care lege e mai bună aia asumată de guvern, sau aia a opoziţiei?), sistemul educaţional este distrus, creierele României sunt izgonite din ţară, cei care rămân sunt creiere pasive, critice, sceptice, România este la pământ, batjocorită, jefuită, împărţită, nimeni nu mai crede în nimic…
Şi, în acest timp, fără nicio logică a faptelor, aproape în mod absurd – s-ar putea spune, undeva, între nişte dealuri din judeţul Prahova, se naşte o comunitate de copii abandonaţi de mame, de societate, de România. Se naşte, de fapt, un răspuns la întrebarea pe care toţi ne-o punem, retoric şi ipocrit, ca să ne justificăm laşitatea şi neimplicarea, fiind convinşi că nu există răspuns: “Ce ar mai putea salva România?”. Ei, bine, răspunsul există, şi are în el şi expertiza, şi feed-back-ul, şi autorul de proiect (Dumnezeu), şi coordonatorul executiv (părintele Nicolae Tănase)…

Extrase importante (in opinia mea):

[…] Toata comunitatea traieste din cerseala….Cersim intr-un mod mai ‘camuflat’, asa… si TRAIM….de la mancare, pana la bani, si ceea ce e nevoie…

[…] Cea mai mare problema e constructia caselor….

[…] Sunt romani din afara care ajuta…nu mult, dar ajuta…si sunt si straini care ajuta, si e bine ca ajuta, numai ca ideea lor este ca noi n-avem haine….ori noi avem haine….noi n-avem ciment, usi, ferestre, fier-beton, lemne…adica bani pentru toate astea….

Statul pana acum nu ne ajuta…urmeaza, speram ca de acum urmeaza….

[…] Ajutorul nu trebuie sa aiba limite…

[…] Noi, datorita celor 14 ani de experienta, am constatat ca cei care ne dau, vin si ne mai dau, pentru ca ei insisi au constatat ca li s-au schimbat niste lucruri in viata lor, in familia lor, in firma lor, spre exemplu….si atunci, revin…sa zicem ca cei ce ne dau sunt destul de constanti…
[…] Noi putem multumi cu vorbe, insa Dumnezeu le rasplateste cu aspecte palpabile, dincolo de multumirea sufleteasca…

…ASA EXISTAM NOI…

Original page, via Summify (via Florin Chilian)

De ce am ajuns aici:

1. Pentru că ne urâm între noi. – Ardeleni vs. bucureşteni, olteni vs. moldoveni, posesori de „Logan” vs. posesori de „BMW” sh de la nemţi, admiratori ai lui Mircea Badea vs. critici ai lui Mircea Badea, dinamovişti vs. stelişti, corporatişti vs. antreprenori, cumpărători vs. dezvoltatori imobiliari, etc, etc….

2. Pentru că suntem “Gică Contra” din naştere. – Orice iniţiativă în mintea noastră este sortită eşecului. “Cum, afacere în agricultură? Nu ai nicio şansă. Să vinzi cartofi la piaţă, nuuuu! Să deschizi un chioşc, nuuu, te mănâncă mafia locală, îţi sparg ăştia magazinul, vine banca şi îţi ia casa, etc, etc…”. Nici nu vedem că alţii reuşesc în jurul nostru … “Eh, ăştia au pile…”

3. Pentru că indiferent cât de scurt este drumul de parcurs, sau cât de aglomerat este traficul, noi ne urcăm în maşină.( “ca să ajung mai repede…”)

4. Pentru că nu ne bucurăm de viaţă. Suntem mici roboţei doborâţi de grija zilei de mâine .

5. Pentru că vecinii mai vechi din bloc se consideră proprietari ai locurilor de parcare publice din faţa blocului.

6. Pentru că ridicăm 100 de biserici şi 2 şcoli. More »

Poezia Vieţii

Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
< Am trăit şi n-am ştiut >

Această poezie deosebită stă scrisă la intrarea în biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici mânăstiri condusă de părintele-călugăr David.
Este pe atât de frumoasă pe cât este de adevărată.

Emilian Onciu – Buna dimineata
Vezi mai multe video din muzica

Answer Quotes:

• Alcohol may not be the answer, but it makes you forget the question. — When faced with the Gandhi quote “Alcohol is not the answer to life’s question”, Vijay Mallya once responded “At least it helps you forget the question”
• Microsoft is not the answer. Microsoft is the question. ‘No’ is the answer.  — Erik Naggum
• Sex is not the answer. Sex is the question. ‘Yes’ is the answer.
• Education is not the answer to the question. Education is the means to the answer to all questions. — William Allin
• Love is the answer, but while you are waiting for the answer sex raises some pretty good questions. — Woody Allen
• If love is the answer, can you please repeat the question? — Tomlin Lily
• The Answer to the great Question of…Life,the Universe and Everything…is Forty-two. — Adams Douglas – 1952 – The Hitch Hiker’s Guide to the Galaxy
• The answer is blowin’in the wind. — Dylan Bob 1941 – Blowin’ in the wind
• see more one-liner quotes.

Friendship Quotes

• Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană, fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele.
• Prietenia este o haină valoroasă care se curăţă când se murdăreşte, nu se aruncă la prima pată.
• Prietenia este unicul leac împotriva unei sorţi vitrege şi e pururi alinare a sufletului.
• Prietenia este cel mai de preţ bun al omului. Fără prietenie nu e dragoste, fără dragoste nu e prietenie.
• Toti oamenii te aud cand vorbesti; prietenii insa inteleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce n-ai spus in cuvinte!

• Daca cineva spune ca are o constiinta curata, asta inseamna , de obicei, ca are si o memorie proasta!
• In viata este ca la bal mascat: cand toata lumea isi scoate masca, se duce veselia!
• I can’t see the END. I have no CONTROL and I don’t think there’s any ESCAPE – I don’t even have a HOME anymore. Definitely time for a new keyboard…

More »